Contractul forward (Forward contract)
Considerăm cazul unui producător de grâu și a unei fabrici de panificație. Fabrica de panificație are nevoie de materie primă de la producătorul de grâu.Prețul anual al grâului fluctuează undeva între 160€ si 200€ pe tonă.
Când se apropie recolta, producătorul de grâu se teme de scăderea prețului pe piață. Dacă prețul scade sub 170€/tonă, producătorul nu-și mai poate plăti angajații și acoperi costurile aferente, el riscând falimentul. De asemenea, fabrica de panificație nu-și permite costuri mai mari de 190€/tonă, riscând de asemenea falimentul. Ca să poată să-și facă în continuare un plan de afaceri, cele două parți convin un schimb de produse la recoltare la prețul de 180€/tonă, astfel ei negociind un contract prin care se obligă, producătorul să livreze iar fabrica să cumpere, 10000 tone de grâu, la o dată fixă după recoltare, la prețul de 180€/tonă. Acesta se numește contract forward.
Producător => 10000t x 180€/t = 1800000€ <= fabrica
Printr-un astfel de contract, cele doua părți vor tranzacționa produsul la prețul fix negociat, indiferent de prețul de pe piață, preț convenabil pentru ambele părți. Astfel, ambele părți se bucură de o predictibilitate a prețului, ei fiind în continuare capabili să dezvolte un plan de afaceri pe o perioadă prestabilită.
Riscul de contrapartidă (counterparty risk)
Contractul forward aduce cu sine un risc. Acest risc implică imposibilitatea uneia dintre părți să-și onoreze contractul. Fie producătorul nu poate livra la scadență întreaga cantitate de grâu, având o recoltă slabă, fie fabrica nu-și mai permite din motive financiare să plătească întreaga cantitate de grâu. Sau poate că producătorului nu-i mai convine să livreze la prețul de 180€/tonă deoarece la scadență prețul pieței este de 195€/tonă și preferă să livreze altui client, care este dispus să plătească cel puțin 190€/ton. Se poate întâmpla ca fabrica să prefere să cumpere la scadență de la alt producător, care vinde cu 170€/tonă.Acest risc se numește risc de contrapartidă.
Contractul futures (Futures contract)
Pentru a reduce riscul de contrapartidă, s-a gândit standardizarea acestor contracte forward, recurgându-se la contracte cu volume mai mici, de exemplu 1000 tone, la diferite prețuri dintr-un anumit interval între 160€ și 210€, cu scadențe la intervale diferite de timp și cotate pe o bursă, bursa garantând onorarea acestor contracte, prin preluarea riscului de contrapartidă (v. mecanismul de marjă, explicat mai târziu în cadrul articolului). Astfel, bursa cotează următoarea gamă de contracte:1000t/160€ scadent pe 15 septembrie
1000t/170€ scadent pe 30 septembrie
1000t/180€ scadent pe 15 octombrie
1000t/190€ scadent pe 31 octombrie
1000t/200€ scadent pe 15 noiembrie
1000t/210€ scadent pe 30 noiembrie
Astfel, aceste contracte cu volume mai mici, cotate la diferite prețuri și scadențe, permit și producătorilor mai mici să intre în piață. De asemenea, fabricile mai mici sau asociațiile de familie, care nu au nevoie de volume atât de mari, vor putea să tranzacționeze materia primă necesară afacerii lor.
Aceste contracte standardizate poartă numele de contracte futures.
Care ar fi motivul pentru care o bursă ar cota asemenea contracte și și-ar asuma răspunderea riscului de contrapartidă? Dacă privim lista cu contracte futures, prezentată mai sus, lucrurile stau un pic altfel. Un contract futures are întotdeauna două prețuri: un preț cu care poate fi cumpărat contractul (ASK) și un preț cu care poate fi vândut (BID). Diferența dintre cele două prețuri reprezintă spread-ul, care este "încasat" de bursă (market maker). Astfel, un contract futures are de fapt următoarea formă:
1000t grâu, BID: 155€ - ASK: 165€, scadent pe 15 septembrie
Deci, un cumpărător poate achiziționa un contract la prețul de 165€ (ASK) iar cel care vrea să vândă, o poate face prin vânzarea contractului la prețul de 155€ (BID). Bursa câștigă din diferența celor două prețuri (spread) în valoare de 10€ pe contract futures. Se spune că cel care cumpără a intrat într-o poziție LONG iar cel care vinde a intrat SHORT.
Un contract futures se mai spune că reprezintă un lot, care are o semnificație diferită, în funcție de activul din spatele contractului. Astfel, un lot de marfă reprezintă o cantitate de marfă, exprimată în tone, kg sau altă unitate de măsură. Un lot de acțiuni reprezintă de regulă 100 acțiuni ale unei o companii, etc.
Pentru a reduce sau chiar elimina riscul de contrapartidă, bursa percepe la achiziționarea unui contract futures o garanție, care reprezintă o parte din valoarea activului suport, sumă care se ridică de regulă la valoarea medie cu care fluctuează prețul spot al activului suport pe perioada unei zile. Această sumă de bani este denumită marjă inițială (initial margin).
Să vedem mai întâi la ce folosește marja inițială. Considerăm că la un moment dat, a fost achiziționat un contract futures pe 1000t/180€, când prețul grâului se tranzacționa fix la 180€ mia de tonă. Pentru acest contract, ambele părți contractuale, au depus o marjă inițială de 10%, adică 18€. Zilele următoare, cursul a scăzut la 175€. În acest moment, vânzătorul nu mai este motivat să respecte contractul, el preferând mai degrabă să caute alte modalități de vânzare a produsul la prețul convenit inițial (180€ în loc de 175€). Pentru a se elimina acest risc, operatorul bursier transferă din contul de marjă al cumpărătorului 5€, reprezentând diferența cu care a scăzut cursul de la valoarea convenită prin contractul futures, în contul de marjă al vânzătorului. Astfel, în contul de marjă al cumpărătorului se vor regăsi 13€ (18-5) iar în cel al vânzătorului 23€ (18+5). În următoarea zi, cursul scade în continuare la 172€, în contul vânzătorului intrând alți 3€, ajungând astfel la 26€, în timp ce cumpărătorul mai are în contul de marjă doar 10€. Se poate întâmpla ca cursul să scadă cu o valoare mai mare decât suma depusă ca marjă inițială. Pentru a se preîntâmpina asemenea situații, bursa stabilește o marjă de întreținere (maintenance margin), care reprezintă o valoare mai mică decât marja inițială, care dacă e atinsă, se ajunge la apel în marjă (margin call). La apelul în marjă, se solicită subiectului să alimenteze contul de marjă cu o sumă care să acopere cel puțin valoarea marjei inițiale. Pentru aceasta, subiectul are de regula 24 de ore la dispoziție. În caz contrar, bursa îi va închide poziția la cursul zilei.
Presupunem, în exemplul prezentat, că s-a fixat marja de întreținere la 11€. Atingându-se această valoare, are loc apelul în marjă, cumpărătorul trebuind să alimenteze contul de marjă cu cel puțin 8€ pentru a ajunge din nou la 18€, valoarea marjei inițiale. În caz contrar, poziția îi este închisă, el rămânând cu doar 10€ în contul de marjă (sau mai puțin dacă cursul scade mai mult).
Același principiu se aplică și dacă cursul crește în loc să scadă, având loc un transfer de fonduri din contul vânzătorului în cel al cumpărătorului.
Mai jos prezentăm un exemplu de evoluție a contului de marjă pentru contractul prezentat mai sus.
Contract 1000t/180€ scadent la o dată X
Marjă inițială: 10% valoare = 18€
Marjă de întreținere: 11€
Ziua Curs Vânzător Cumpărător
Cont marjă Cont marjă
-----------------------------------------------------------------
0 180 18 18
1 175 23 13
2 172 26 10 (apel în marjă)
3 170 28 18 (s-a alimentat cu 10€,
minus scăderea de curs)
4 178 20 26
5 185 13 33
Acest transfer zilnic de fonduri dintr-un cont de marjă în celălalt, în funcție de curs, se numește decontare zilnică (daily settlement). Deci, dpdv. al decontării, contractul futures este un contract forward cu decontare zilnică.
La scadența contractului are loc decontarea finală, prin livrarea fizică (physical delivery) a mărfii sau decont în bani (cash settled). În general, mărfurile (contractele futures) sunt decontare prin livrare fizică dar nu numai, în timp ce alte produse, gen indecși, pot fi decontate doar în bani. Cel mai adesea, se recurge la decontarea în bani (cash settlement).
Se poate întâmplă însă, ca conjunctura actuală din piață să genereze cerere mare de grâu, astfel încât prețul actual al grâului să fie mai mare decât prețul futures. Această stare, când prețul actual spot este mai mare decât prețul care se așteaptă în viitor, se numește backwardation, adică piața este la backwardation.
Astfel, aceste contracte cu volume mai mici, cotate la diferite prețuri și scadențe, permit și producătorilor mai mici să intre în piață. De asemenea, fabricile mai mici sau asociațiile de familie, care nu au nevoie de volume atât de mari, vor putea să tranzacționeze materia primă necesară afacerii lor.
Aceste contracte standardizate poartă numele de contracte futures.
Care ar fi motivul pentru care o bursă ar cota asemenea contracte și și-ar asuma răspunderea riscului de contrapartidă? Dacă privim lista cu contracte futures, prezentată mai sus, lucrurile stau un pic altfel. Un contract futures are întotdeauna două prețuri: un preț cu care poate fi cumpărat contractul (ASK) și un preț cu care poate fi vândut (BID). Diferența dintre cele două prețuri reprezintă spread-ul, care este "încasat" de bursă (market maker). Astfel, un contract futures are de fapt următoarea formă:
1000t grâu, BID: 155€ - ASK: 165€, scadent pe 15 septembrie
Deci, un cumpărător poate achiziționa un contract la prețul de 165€ (ASK) iar cel care vrea să vândă, o poate face prin vânzarea contractului la prețul de 155€ (BID). Bursa câștigă din diferența celor două prețuri (spread) în valoare de 10€ pe contract futures. Se spune că cel care cumpără a intrat într-o poziție LONG iar cel care vinde a intrat SHORT.
Un contract futures se mai spune că reprezintă un lot, care are o semnificație diferită, în funcție de activul din spatele contractului. Astfel, un lot de marfă reprezintă o cantitate de marfă, exprimată în tone, kg sau altă unitate de măsură. Un lot de acțiuni reprezintă de regulă 100 acțiuni ale unei o companii, etc.
Pentru a reduce sau chiar elimina riscul de contrapartidă, bursa percepe la achiziționarea unui contract futures o garanție, care reprezintă o parte din valoarea activului suport, sumă care se ridică de regulă la valoarea medie cu care fluctuează prețul spot al activului suport pe perioada unei zile. Această sumă de bani este denumită marjă inițială (initial margin).
Marja și mecanismul de marjă
Marja are mai multe componente, pe care le vom descrie în cele ce urmează.Să vedem mai întâi la ce folosește marja inițială. Considerăm că la un moment dat, a fost achiziționat un contract futures pe 1000t/180€, când prețul grâului se tranzacționa fix la 180€ mia de tonă. Pentru acest contract, ambele părți contractuale, au depus o marjă inițială de 10%, adică 18€. Zilele următoare, cursul a scăzut la 175€. În acest moment, vânzătorul nu mai este motivat să respecte contractul, el preferând mai degrabă să caute alte modalități de vânzare a produsul la prețul convenit inițial (180€ în loc de 175€). Pentru a se elimina acest risc, operatorul bursier transferă din contul de marjă al cumpărătorului 5€, reprezentând diferența cu care a scăzut cursul de la valoarea convenită prin contractul futures, în contul de marjă al vânzătorului. Astfel, în contul de marjă al cumpărătorului se vor regăsi 13€ (18-5) iar în cel al vânzătorului 23€ (18+5). În următoarea zi, cursul scade în continuare la 172€, în contul vânzătorului intrând alți 3€, ajungând astfel la 26€, în timp ce cumpărătorul mai are în contul de marjă doar 10€. Se poate întâmpla ca cursul să scadă cu o valoare mai mare decât suma depusă ca marjă inițială. Pentru a se preîntâmpina asemenea situații, bursa stabilește o marjă de întreținere (maintenance margin), care reprezintă o valoare mai mică decât marja inițială, care dacă e atinsă, se ajunge la apel în marjă (margin call). La apelul în marjă, se solicită subiectului să alimenteze contul de marjă cu o sumă care să acopere cel puțin valoarea marjei inițiale. Pentru aceasta, subiectul are de regula 24 de ore la dispoziție. În caz contrar, bursa îi va închide poziția la cursul zilei.
Presupunem, în exemplul prezentat, că s-a fixat marja de întreținere la 11€. Atingându-se această valoare, are loc apelul în marjă, cumpărătorul trebuind să alimenteze contul de marjă cu cel puțin 8€ pentru a ajunge din nou la 18€, valoarea marjei inițiale. În caz contrar, poziția îi este închisă, el rămânând cu doar 10€ în contul de marjă (sau mai puțin dacă cursul scade mai mult).
Același principiu se aplică și dacă cursul crește în loc să scadă, având loc un transfer de fonduri din contul vânzătorului în cel al cumpărătorului.
Mai jos prezentăm un exemplu de evoluție a contului de marjă pentru contractul prezentat mai sus.
Contract 1000t/180€ scadent la o dată X
Marjă inițială: 10% valoare = 18€
Marjă de întreținere: 11€
Ziua Curs Vânzător Cumpărător
Cont marjă Cont marjă
-----------------------------------------------------------------
0 180 18 18
1 175 23 13
2 172 26 10 (apel în marjă)
3 170 28 18 (s-a alimentat cu 10€,
minus scăderea de curs)
4 178 20 26
5 185 13 33
Acest transfer zilnic de fonduri dintr-un cont de marjă în celălalt, în funcție de curs, se numește decontare zilnică (daily settlement). Deci, dpdv. al decontării, contractul futures este un contract forward cu decontare zilnică.
La scadența contractului are loc decontarea finală, prin livrarea fizică (physical delivery) a mărfii sau decont în bani (cash settled). În general, mărfurile (contractele futures) sunt decontare prin livrare fizică dar nu numai, în timp ce alte produse, gen indecși, pot fi decontate doar în bani. Cel mai adesea, se recurge la decontarea în bani (cash settlement).
Contango și Backwardation
Dacă în momentul de față, grâul este cotat la 180€/tonă, ne așteptăm ca prețul unui contract futures cu scadență peste câteva luni se fie mai mare, deoarece asta înseamnă că un vânzător este dispus în momentul de față să stocheze produsul până la scadență, asta implicând costuri de depozitare, transport și, eventual, asigurare a mărfii, în timp ce posibilul cumpărător stă cu banii în cont în acest timp, încasând dobândă. Această stare în care se află piață, când pe piață spot, produsul este mai ieftin decât contractul futures cu scadență în viitor, se numește contango, adică piață este la contango. Această stare este perfect normală și poate fi ilustrată ca în graficul următor:
Se poate întâmplă însă, ca conjunctura actuală din piață să genereze cerere mare de grâu, astfel încât prețul actual al grâului să fie mai mare decât prețul futures. Această stare, când prețul actual spot este mai mare decât prețul care se așteaptă în viitor, se numește backwardation, adică piața este la backwardation.
Contracte futures pe criptomonede
Acum, că am văzut cum funcționează mecanismul contractelor futures pe piețele de derivate din cadrul burselor de mărfuri și acțiuni, să vedem și adaptarea lor pe piețele de criptomonede.
Contractul futures în criptosferă folosește ca activ suport un index compozit și este tranzacționat într-o monedă de referință, care este de regulă Bitcoin. Decontarea are loc în criptomoneda de referință sau o altă monedă fiduciară iar dimensiunea unui lot este 1. Indexul compozit este format din valoarea medie a monedei țintă de pe mai multe exchange-uri de criptomonede. Astfel, pe Bitmex se poate deschide un cont în bitcoin, după care se poate tranzacționa un index compozit cu activ suport bitcoin. Același lucru este valabil și pe alte platforme, cu mici variații.
Cam toate exchange-urile oferă suport pentru tranzacționarea în marjă cu levier. Apelul în marjă se soldează direct cu lichidarea poziției afectate iar prin cascadare se pot închide chiar mai multe poziții ajungându-se până la lichidarea totală. Pentru a se evita acest lucru, s-a introdus noțiunea de isolated, care aloca o marjă din cont doar pentru acea poziție iar când are loc apelul în marjă se lichidează doar poziția țintă. Opusul isolated, este denumit cross și implică întreg contul de marjă și poate afecta toate pozițiile deschise (cascadare).
Contracte perpetual (perpetual swaps)
Contractele perpetual derivă din contractele futures însă nu au termen de expirare, motiv pentru care prețul lor se aproprie foarte mult sau este identic cu prețul activului suport (indicele compozit). Acest lucru se realizează prin mecanismul numit funding (funding rate). Funding-ul reprezintă o taxă pe care o plătește traderul care deține o poziție long către cel care deține o poziție short sau viceversa. Această taxă este diferența dintre prețul curent de tranzacționare și prețul spot/index al activului suport, deci poate fi pozitivă sau negativă. Funding-ul reprezintă un mecanism de arbitraj prin care prețul contractului perpetual este ținut aproape de cursul activului suport (indice compozit). Funding-ul se realizează la intervale de timp bine stabilite, de câteva ore (pe BitMex la 8 ore). Astfel, dacă funding-ul este pozitiv, atunci deținătorii de poziții long vor plăti taxa celor care sunt orientați short iar dacă fundingul este negativ, atunci taxa va fi plătită de cei orientați short celor orientați long. Mecanismul este asemănător mecanismului explicat în secțiunea "Marja și mecanismul de marjă".
A se reține că funding-ul are loc între părți (peer-to-peer) iar exchange-ul nu este implicat în niciun fel în a percepe o taxă pe funding de la vreuna din părțile tranzacției.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu