Volatilitatea piețelor financiare

Volatilitatea

Prețul la bursă al unui activ suferă modificări zilnice, reprezentate sub forma unor grafice.
Prețurile ating nivele minime și maxime iar această fluctuație poate fi măsurată, rezultatul purtând numele de volatilitate.

Cel mai adesea, volatilitatea este legată de incertitudinea piețelor financiare sau de o perspectivă economică instabilă a unei companii, țări sau zone macroeconomice, lucru care se întâmplă de regulă în timpul unei crize sau a unor factori economici sau macroeconomici care ar putea să o genereze.

Volatilitatea poate reprezenta însă o oportunitate excelentă de a realiza profituri.

Pentru a măsura volatilitatea relativă a unui activ vizavi de piață, se folosește indicele Beta. Acest parametru este legat de activul de bază: dacă activul este inclus în componența indicelui S&P 500, referința va fi indicele S&P 500. Cum se calculează? Considerăm randamentul acțiunilor față de cel al indicelui: dacă activul are o valoare Beta de 1.4, înseamnă că s-a modificat cu 140% pentru fiecare modificare de 100% din etalon. Dacă un activ are o valoare Beta de 0.6, acesta s-a modificat cu 60% pentru fiecare modificare a indicelui cu 100%.

Volatilitatea nu indică direcția evoluției prețului, ci măsoară dispersia prețului folosind deviația standard 𝜎 (distribuție gaussiană, v. figură).

Dispersia prețului

Cu toate acestea, cel mai important parametru utilizat pentru a măsura volatilitatea este așa-numitul Volatility Index (VIX).

Volatility Index sau Fear Index (VIX)

VIX este utilizat pentru a identifica așteptările pieței pe termen scurt și reprezintă un instrument valoros pentru înțelegerea sentimentul investitorilor sau pentru a măsura riscul acestora. Dacă aceștia percep un risc mai mare sau dacă cumpără în mare parte opțiuni PUT, VIX va fi mai mare iar piața va scădea probabil. VIX crește de regulă când piețele sunt dominate de incertitudine sau sunt agitate și scade ori de câte ori piețele sunt în creștere. Uitându-ne la VIX, putem observa mișcările și probabil direcția piețelor.

De exemplu, dacă ați cumpărat acțiuni și sunteți acum îngrijorat de faptul că piața ar putea scădea, puteți cumpăra opțiuni PUT pentru a vă proteja investițiile. Dacă mulți investitori instituționali se opresc din cumpărat în acest fel, piețele nu vor mai crește și foarte probabil vor înregistra scăderi.

VIX vs. S&P 500
VIX vs. S&P 500

După cum se vede din figură, nu există întotdeauna o corelație strictă, dar de obicei când VIX a început să crească, indicele S&P 500 a scăzut. O putem vedea în 1998, 2002-2003, preponderent în 2008 dar și mai recent. În aceste vremuri, au existat tumult financiar precum Războiul din Golf, criza pieței bursiere japoneze, scandalurile lui Enron și WorldCom, DOTCOM Bubble, noul război în Irak și în cele din urmă criza sub-prime, etc.

Când VIX este situat sub 15, poate fi considerat scăzut si reprezintă un moment bun pentru a-l tranzacționa deoarece piețele au crescut atât de mult încât sunt gata să coboare într-un anumit moment. Indicele nu poate fi tranzacționat direct, ci doar un derivat bazat pe el, cum ar fi VIX futures, Exchange Traded Funds (ETF) sau Exchange Traded Notes (Short-Term Futures ETN,  S&P Mid-Term Futures ETN).

O altă opțiune de tranzacționare VIX este cumpărarea așa numitelor Inverse ETF, cum ar fi ProShares UltraPro S&P 500 (NYSE: UPRO) sau ProShares UltraShort S&P 500 (NYSE: SDS). Aceste ETF-uri realizează profit chiar și atunci când piețele scad.

Investițiile în produse bazate pe VIX reprezintă investiții pe termen scurt și prezintă riscuri. Cel mai important lucru care trebuie luat în considerare este faptul că VIX trebuie utilizat împreună cu indicele S&P 500.

În perioadele de criză, VIX înregistrează modificări mai agresive decât piețele bursiere, lucru foarte vizibil în perioada 2008 (v. grafic), când a crescut cu peste 300% față de o scădere a S&P 500 de aproximativ 50%. Deci, trebuie luat în considerare faptul că VIX reacționează mai agresiv și nu proporțional cu S&P 500.

VIX poate fi de asemenea util pentru a confirma o tendință de piață. Să luăm același grafic de mai sus. Dacă ne concentră pe perioada 2003-2008, se poate vedea că piața a început să crească din nou după tensiunile războiului din Irak din 2003 și scandalurile lui Enron și WorldCom care au afectat Wall Street. VIX a scăzut la nivelurile minime și apoi a crescut din nou. Se poate vedea, că în 2007, VIX a început să crească, ceea ce indică o inversare a pieței. Creșterea VIX a fost confirmarea sentimentului investitorilor că piețele vor scădea semnificativ în 2008, în așteptarea crizei sub-prime, în timp ce indicele S&P 500 a scăzut la nivelurile atinse în 1996.

Puteți vedea o altă confirmare a pieței în 2009. Piețele, după minimul lunii septembrie 2008, au început să funcționeze din nou, iar VIX a început să scadă semnificativ din nou.

Cum poate un investitor să înțeleagă cât de mare ar putea fi mișcarea VIX sau cât poate dura o mișcare? Un răspuns ar fi mișcările investitorilor instituționali. Acest lucru este determinat de o medie mobilă exponențială de trei zile (EMA3) și de una de șase zile (EMA6). Aceste două medii proiectează tendința de vânzare pe termen scurt de către investitorii instituționali. Acest indicator trebuie să fie comparat cu mișcarea VIX și poate chiar anticipa mișcarea VIX. Investitorii instituționali determină în mod normal tendința pieței, deoarece ei mută cantități uriașe de bani care determine o creștere sau o scădere.

Când VIX se apropie de un vârf sau un nivel scăzut, tendința actuală a trendului ar putea fi de inversare, dar această inversare nu se întâmplă imediat. Când VIX atinge un nivel cuprins între 10 și 15 sau depășește 30, ar putea crește sau scădea, dar este necesar, să se verifice și indicele S&P 500 pentru a încerca să determinarea direcției.

Este indicată utilizarea mai multor indicatori și indici împreună pentru a lua cele mai bune decizii.

Tipuri de volatilitate


Există două tipuri majore de volatilitate: istorică și implicită (în realitate există mai multe, însă acestea două sunt folosite în mod uzual).

Volatilitatea istorica

Analiștii tehnici folosesc datele istorice ale pieței pentru a face predicția mișcării direcționale viitoare în timp ce traderii de opțiuni folosesc comportamentul istoric al prețurilor ca o componentă a prognozei acțiunilor viitoare ale pieței. Această măsurare a comportamentului de piață se numește volatilitate istorică și se calculează folosind deviația standard 𝜎 (v. considerentele de mai sus) a cursului istoric. Volatilitatea istorică este exprimată în procente. Acest tip de volatilitate indică traderului intervalul pieței într-un interval de timp specific 68% din timp. De exemplu, dacă obligațiunile sunt la  valoarea 100 iar volatilitatea istorică este de 10%, pe baza prețurilor anterioare, se poate aștepta ca obligațiunile să fie cuprinse între 90 și 110 68% din timp pentru o perioadă de un an. Volatilitatea istorică poate fi aplicată oricărei perioade de timp. Frecvent, traderii vor adapta perioada de timp la numărul de zile rămase până la expirare. Dacă o opțiune are 30 de zile pană la expirare, un trader ar folosi volatilitatea istorică de 30 de zile, etc. Este important de menționat că volatilitatea istorică fluctuează și ea. Pe lângă această măsură standardizată a fluctuației pieței din trecut, alți factori influențează volatilitatea pieței.

Tool-urile de tranzacționare furnizează reprezentarea grafică a volatilității isorice. Traderii de acțiuni vor folosi această reprezentare în luarea decizilor. Sunt preferate activele care au o valoare a volatilității cât mai mică.

Volatilitatea implicită

Volatilitatea implicită este una din componentele prețului unei opțiuni (metoda Black & Scholes de calculare a primei unei opțiuni). Volatilitatea implicită descrie așteptarea curentă a pieței față de evoluția viitoare a unui contract. Dacă volatilitatea implicită crește, primele opțiunii cresc iar când volatilitatea implicită scade, primele scad. Volatilitatea implicită este mai dificil de calculat, ea extrăgându-se din metoda Black & Scholes de calcul al primei unei opțiuni.

Pentru traderul de opțiuni, volatilitatea implicită este mai importantă, deoarece ea furnizeazaă o perspectivă viitoare a cursului primei. Ea se extrage folosind inversa metodei Black & Scholes, aplicată pe toate opțiunile. Tool-urile de tranzacționare furnizează reprezentarea grafică a volatilității implicite. Traderii de opțiuni se folosesc de această reprezentare în luarea decizilor. Cumpărătorii de opțiuni caută opțiuni cu valoare a volatilității cât mai scăzută, în timp ce vânzătorii caută să vândă opțiunii cu o valoare a volatilității cât mai ridicată.

Traderii de acțiuni se folosesc de volatilitatea implicită pentru a-și face o idee despre posibilele intervale de preț în care va varia cursul unui activ.
S&P 500 Futures, volatilitatea istorică și implicită
Există multă dezbatere în lumea opțiunilor vizavi de volatilitatea istorică și cea implicită. Ce este mai previzibil să se întâmple, măsurarea trecutului sau a mișcării actuale? Nu există un singur răspuns corect la această întrebare. Cu toate acestea, relația dintre cele două poate oferi indicii traderului cu privire la comportamentul pieței. Toți traderii caută semnale prin recunoașterea unui pattern din chart, indicatori, cicluri, număr de swinguri etc. Puțini traderi, chiar și traderi de opțiuni, privesc relația dintre volatilitate istorică și implicită ca un indicator, că un trend urmează să înceapă sau să se termine. În plus, se pare că atunci când volatilitatea este la extremele sale pentru un anumit instrument, indiferent dacă este la minim sau maxim, volatilitatea implicită este reticentă să pătrundă în acest "canal" înainte de volatilitatea istorică.

Metoda folosită pentru a observa această relație nu implică modele matematice complexe, ci doar diagrame. Graficele necesare pentru această analiză sunt: ​​o diagramă de lumânări, o diagramă de volatilitate implicită și o diagramă de volatilitate istorică, cu intervalele de timp relevante (comparați volatilitatea istorică a cantității de zile apropiate de zilele rămase în opțiuni viaţă). O modalitate de a observa această relație este de a suprapune cele două volatilități și de a compara aceasta cu acțiunea din instrumentul de bază.

Volatilitatea istorică vs. implicită S&P 500

Examinând această diagramă, traderul poate trage mai multe concluzii.

În primul rând, când piața se află într-o situație de volatilitate scăzută, volatilitatea istorică (albastru, fig. de jos) este adesea mai mică decât cea implicită (bej, fig. de jos). Market makerii nu sunt dispuși să vândă prima, ceea ce i-ar putea supune unui nivel nedorit de risc de volatilitate. Traderii de opțiuni sunt de părere că, fie volatilitatea implicită este "supraevaluată" în raport cu comportamentul prețului activului suport, sau traderii de opțiuni se așteaptă la mișcări semnificative în piață.

Pe măsură ce înaintăm în timp și piață începe să crească, volatilitatea istorică poate crește și ajunge din urmă pe cea implicită. Odată ce trendul este format, volatilitatea istorică o poate depăși pe cea implicită. În acest moment, traderii de opțiuni nu sunt dispuși să plătească prima, prin urmare, volatilitatea implicită va fi subevaluată în raport cu activitatea pieței.

Când volatilitatea istorică ajunge la o valoare maximă, volatilitatea implicită poate începe brusc să scadă. Acesta poate fi un semnal de avertizare că volatilitatea implicită poate „sesiza” pierderea impulsului pe piață. A avut loc o divergență între volatilitatea implicită și volatilitatea istorică; volatilitatea implicită scade iar cea istorică crește. Deși piața este încă volatilă, primele încep să scadă. Trendul, de cele mai multe ori după aceea, se inversează. Pe măsură ce prețurile pieței revin într-o gamă „confortabilă”, volatilitatea implicită și volatilitatea istorică se reunesc din nou. Divergența de direcție între istoric și implicit poate indica sfârșitul unui trend.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu